Sâmbătă, 31 ianuarie 2015, a avut loc, la Casa de Cultură Friedrich Schiller, evenimentul comemorativ „70 de ani de la deportarea etnicilor germani din România în URSS”, organizat de Fundația Hanns Seidel - România și de Forumul Democrat al Germanilor din România (FDGR).
Istoriografia recentă, deși oglindește - cel puțin scriptic - tragedia celor 70.000 - 75.000 de etnici germani deportați în 1945, nu poate reda cu exactitate o realitate tulburătoare, care să poată fi percepută la adevăratele dimensiuni. Astfel, nevoia unor mărturii directe, asociate opiniilor unor cercetători și istorici cu notorietate a fost resimțita în special acum, după șapte decenii de relativă tăcere, pentru a explica noilor generații, dar și societății - în genere - episodul deportării etnicilor germani din România în URSS, ca parte a fenomenului reprezentativ pentru secolul precedent - mutarea comandată a maselor, deportările.
Printre invitații speciali ai evenimentului, s-au numărat două dintre trăitoarele acestui fenomen, doamnele Dora Dumitru și Elfriede Helene Polluch, specialiști în domeniu, precum domnul Dr. Alexandru-Murad Mironov - lector al Facultății de Istorie, Universitatea București sau domnul Christiane Gertrud Cosmatu - subsecretar de stat în Departamentul pentru Relații Interetnice, dar și reprezentanți de seamă ai Forumului Democrat al Germanilor din România, în frunte cu domnul Dr. Paul Jürgen Porr, președintele FDGR și reprezentanți ai Fundației Hanns Seidel România, prin domnul Daniel Seiberling - Directorul Fundației Hanns Seidel în România și Republica Moldova.
Un moment esențial al evenimentului a fost și prezentarea cărții Naţionalitatea ca vină : deportarea etnicilor germani din România în URSS (Die Volkszugehörigkeit als Schuld : die Zwangsverschleppung der Rumäniendeutschen in die Sowjetunion), un volum de mărturisiri consemnate de domnul Dan Popa, în 2002, și publicate, anul acesta, cu sprijinul Fundației Hanns Seidel România, al Forumului Democrat al Germanilor din România și al Editurii Mica Valahie.
Cartea prezintă, de asemenea, modul în care „patrule mixte româno-sovietice au început arestarea în ianuarie 1945, în baza unor liste care urmau a fi întocmite de către autorităţile române. După arestarea, adesea noaptea, a saşilor transilvăneni, a şvabilor bănăţeni şi a şvabilor sătmăreni, aceştia au fost transportaţi săptămâni întregi în vagoane destinate transportului de vite până la minele de cărbune şi centrele industriale sovietice, unde a urmat munca forţată în condiţii mai mult decât precare de igienă şi hrană. Nimeni nu ştia cât va dura deportarea şi dacă vor reveni vreodată acasă.
Aproximativ 15% nu au supravieţuit acestei torturi.” (Daniel Seiberling - Directorul Fundaţiei Hanns Seidel în România şi Republica Moldova)
Versiunea digitală a cărții poate fi descărcată de pe site, accesând secțiunea „Media” sau de aici.